Oare de ce a creat Dumnezeu culorile? Și de ce ne-a creat și ochii? Suntem atât de norocoși că putem admira frumosul în fiecare zi!
Dar mai observăm ceea ce ne înconjoară? Atenția minții noastre mai este dirijată către frumos? Este ocazia perfectă acum să ne oprim pentru puțin timp din ceea ce facem și să admirăm în tăcere…viața.
Culorile au viață și viața are culoare. Ele exprimă și potențează viața. Sunt precum stările noastre sufletești, unele mai calde , altele mai reci, important este că există.
Cum ar fi viața în alb și negru? Ar fi sumbră, depresivă, cu toate stările specifice. Dar când interacționăm cu culorile, deja parcă prindem viață.
Culorile fac parte din viața noastră. Uităm sau pur și simplu nu conștientizăm importanța lor, tocmai din cauza faptului că nu ne putem imagina contrariul- o lume monocromă.
Cândva, când studiam cromoterapia, am înțeles cât de mare este impactul culorilor în viața noastră, cum potențează și ”hrănesc” chakrele , psihicul și sufletul nostru. Se merge pe principiul de a hrăni zona respectivă cu culoarea care este în deficit. Dar întotdeauna se dorește echilibrarea zonei și nu a se merge pe exces. Tot ce este în exces, dăunează.
De obicei se trece cu vederea asupra puterii psihologice a fiecărei culori. Dând o anumită culoare camerei sau unui perete, aceasta poate adăuga energie unui spațiu plictisitor, având efecte și asupra psihicului celui care se bucură de acel spațiu sau chiar și asupra celor care îl vizitează.
S-a dovedit științific că în momentul în care vizualizăm o culoare, aceasta apare instantaneu în aură. Probabil că aceasta ar putea fi una dintre explicațiile conform cărora plimbările prin natură fac bine psihicului și sănătății. În momentul în care intrăm în contact cu natura, ne încărcăm energetic prin toate simțurile, inclusiv vizual, prin contactul cu culorile. O întreagă gamă de nuanțe coloristice ne sugerează apropierea și depărtarea, intensitatea și relaxarea, creierul nostru încercând să le decodifice.
Terapia prin culori poate avea efecte fantastice asupra psihicului nostru. Dacă ne-am juca cu culorile, amestecându-le, fără a fi prea exigenți cu noi , ci doar observând ceea ce iese din aceste amestecuri, deja ar fi o creație a sufletului nostru, un mod de manifestare și în același timp de echilibrare a interiorului nostru. Într-o zi am luat pensula în mână și am început să mă joc cu culorile pe o pânză. În momentul în care descopeream alte nuanțe, deja îmi schimbam starea interioară. Era ca o descoperire a unui alt univers. Bineînțeles că tabloul făcut de mine nu poate fi expus , deoarece nu este o operă de artă și nici nu am avut această intenție de a-l crea pentru a-l expune, ci doar a fost un nou mod de manifestare, de creație și mi-a plăcut.
Din când în când recomand să simțiți și să manifestați culorile.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu, îmi aleg dimineața culorile cu care mă voi îmbrăca în ziua respectivă, în funcție de starea pe care o am și astfel reușesc să mă simt mereu bine în hainele respective, deoarece ele doar reflectă starea pe care o am în interior.
Uneori, un om pe care îl întâlnim aduce o pată de culoare în viața noastră.
Dacă tu ai fi o culoare în viața mea
Oare care te-ar defini?
Ai fi roșu aprins de pasiune,
Ai fi galben, plin de fericire,
Ai fi albastru ca o speranță infinită,
Sau o nuanță de iubire împlinită?
O picătură de rouă într-un ocean de culori,
Ce bucură sufletul și privirea uneori
Ce se transformă în nuanțe de curcubeu
Așa putem fi noi pentru celălalt eu.
Duminică am fost la biserică și la un moment dat mi-am ridicat privirea către boltă. Acolo, era pictat Iisus Hristos la picioarele căruia se afla steagul României. Dar acest steag era așezat în formă de curcubeu. Pornind de la această imagine, am realizat că în curcubeu, culorile de bază sunt albastru, galben și roșu care, combinându-se între ele obțin și celelalte nuanțe. Poate că cei care au creat steagul României au vrut să ne sugereze ceva mult mai profund, deoarece curcubeul, în sens biblic reprezintă speranța, credința în mai bine.
Totul este în conexiune în Univers. Oamenii, sentimentele, culorile, totul. Important este să observăm aceste conexiuni. Dar oare cum poate fi un om o pată de culoare? Păi simplu…în funcție de impactul pe care îl are în viața noastră, poate să declanșeze în noi stări diferite, de la îndrăgostire când ajungem să vedem totul frumos în jurul nostru, când culorile sunt potențate și mai vii, până la stările în care totul pare gri . De multe ori, apariția cuiva în viața noastră transformă total tot universul interior, provocând acolo o explozie de nuanțe și culori , o explozie de sentimente și gânduri care au ca scop viața, trăirea.
Discutam de curând cu un prieten despre faptul că dacă nu ne atașăm de oameni, dacă trăim cumva distanțați, fără implicare emoțională, suntem sortiți haosului, pieirii, deoarece nu mai facem parte din unitate și nu mai permitem vieții să se manifeste prin noi. Un om detașat , un om care fuge de responsabilitate, de suferință, de iubire, de bucurie, este un om care nu trăiește în profunzime , ci doar viețuiește fără a simți viața în profunzimea ei. La fel este și cu culorile. Separate, sunt interesante, dar prin interacțiunea dintre ele iese la suprafață o infinitate de frumos.
Viața fără manifestarea iubirii, fără trăirea curcubeului de emoții, este o existență seacă, goală, este o viață moartă.
Tocmai de aceea recomand vulnerabilitatea inimii, deschiderea ei prin permisiunea de a explora iubirea cu tot ceea ce implică ea, deoarece doar prin iubire ne putem bucura de vibrația celulelor noastre și asocierea lor cu nuanțe și culori.
Oare de ce când suntem fericiți vedem altfel lucrurile? Oare fericirea din noi se reflectă în jurul nostru?
Cumva viața este ca un magazin cu de toate în care fiecare observă și se servește doar cu ce este el ?
Când eram copil, după ce mă spălam pe păr, stăteam la soare cu capul aplecat, astfel încât acesta să îmi usuce părul. În timp ce stăteam așa, observam jocul de nuanțe din părul meu și uneori părea că observ curcubeul. Mă gândeam ce interesantă și fascinantă este creația divină.
Cât de uimitoare sunt culorile toamnei, pentru cei care doresc să le observe! Natura este mirifică prin perfecțiunea ei. Este de ajuns să observăm divinul din tot și toate.
Și totuși sunt oameni care nu se bucură de culori, nu reușesc să le simtă, deși fizic au posibilitatea. Poate că în cazul acestor suflete tot spectrul de manifestare a iubirii și bucuriei lipsește, fiind înlocuite cu durere și tristețe. Dar totul este o alegere ce trebuie respectată. Și să vreau, nu pot face fericit pe cel de lângă mine, cu forța. Aceasta ar fi o agresiune.
Fiecare dintre noi am trecut sau trecem prin diverse stări. De noi depinde dacă acceptăm sau nu iubirea, ajutorul, compasiunea celorlalți, sau nu. De noi depinde dacă dorim să trăim o viață gri sau colorată ca spectru al simțirii.
Uneori, când suntem morocănoși, nimic din ce înseamnă frumos, iubire, culoare, bucurie nu ne intră in grație, ba chiar ne irită, deoarece chiar dacă ceea ce vine spre noi este benefic, în acel moment nu suntem pregătiți să primim.
Trebuie să avem răbdare cu noi , să ne analizăm permanent trăirile, gândirea , pentru a putea pregăti sufletul, mintea și inima pentru o fuziune cu lumina, cu o simfonie de culori.
Dacă tot scriu despre culori, doresc să menționez că la nivel pur mental, acestea pot fi limitate fiind asociate cu anumite momente ale vieții sau cu anumite superstiții. Un prieten mi-a spus că romanii, la înmormântare se îmbrăcau în mov, europenii de azi în negru și arabii în alb. Dacă ne gândim la un nivel scăzut de înțelegere și de judecată umană în ce fel sunt interpretate aceste culori la noi, pot spune că prietenul meu avea dreptate încadrându-le în ” clișee criminale” deoarece omul are tendința de a limita semnificația culorii ba chiar a o asocia de obicei cu aspecte negative.
Dar culorile nu au fost create pentru a fi judecate și înlănțuite în gândiri rudimentare. Ele au fost create pentru a bucura ochiul și sufletul omului, pentru a-i demonstra că fiecare dintre noi avem posibilități infinite de combinare a lor pentru a recrea mereu și mereu, frumosul.
De noi depinde dacă le limităm sau nu, dacă le dăm semnificație pozitivă sau negativă, dacă le admirăm sau le distrugem. Din nou avem alegere.
Se mai spune că „ frumosul stă în ochiul privitorului”, dar ochiul este poarta către sufletul nostru, ceea ce înseamnă că dacă avem frumos în suflet , observăm frumosul și în afară.
Potrivit definițiilor științifice , culoarea reprezintă percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe ale luminii. Percepția culorii este influențată și de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute, apărând iluzii optice, dar și în funcție de cel care le privește, de structura lui, ținând cont că pot exista oameni care percep culorile diferit sau deloc, ca în cazul daltoniștilor.
Se spune că istoria picturii este una, dar istoria culorilor este mult mai vastă, este cu totul altceva.
Fiecare nuanță , fiecare tentă a unei culori de bază are povestea ei, povești ce pot fi descoperite , dar la fel de importantă ca și povestea este faptul că acea nuanță există, că a reușit să fie transpusă din întâmplare sau nu, din planul imaginar, în cel fizic și că poate îmbogăți viața unui om.
În funcție de capacitatea de percepție a unui om , acesta poate identifica mai multe sau mai puține nuanțe ale unei culori, mai multe sau mai puține sunete din muzică sau din natură. La fel este și în viață. În funcție de nivelul de conștiință al omului, acesta poate percepe mai multe sau mai puține semnificații ale vieții.
Să dăm culoare vieții noastre și să ne bucurăm de culorile pe care ea ni le oferă!
